Comunicare către căpușe

Ar fi sunat mai bine titlul de "Scrisoare către căpușe", dar prea s-a abuzat de atâtea scrisori deschise. Eu vreau să le comunic ceva.

CĂPÚȘĂ, căpușe, s. f. I. 1. (La pl.) Gen de artropode parazite din clasa arahnidelor, care se înfig în pielea animalelor și a omului și se hrănesc cu sânge (Ixodes); (și la sg.) animal care face parte din acest gen.

Mă voi referi la acel segment de oameni care încă pot produce o schimbare, a căror solidificare în poziția de căpușă nu este încă ireversibilă. Ceilalți, cei bătrâni care acum fac parte din sistem, vor fi striviți.

 

În zilele acestea mă simt sfâșiat. Am o grămadă de prieteni, amici, cunoștințe care se află în categoria demografică a celor care acum duc o luptă în Piața Universității. Dar din această grămadă nu regăsesc un procent covârșitor în piață.

 

Pentru unii există motive însă unii se transformă în căpuse. Iar asta nu numai că nu ne ajută pe noi, dar ne și îngreunează lupta. Ne este mai greu să ne luptăm și ne consumă energia. Toate astea pentru niște rezultate de care vor beneficia și ei, că doar din acest motiv căpușează.

 

Dar ei vor salarii mai mari, o țară mai bună și beneficii ca "afară". Însă sunt lași și nu vor să le obțină luptând pentru ele.

Este mai ușor să parchezi unde te taie capul, afirmând că ai drepturi. Este mai ușor să dai o șpagă ca să-ți fie ție bine, deși nu faci decât să alimentezi cancerul. Totul este mai ușor pe calea greșită. Este mai ușor să încalci legea pretinzând că legal era mai greu și "lasă că merge și așa".

 

Oamenii care trăiesc după aceste principii vor reuși foarte greu să evolueze. Dacă vor reuși. În schimb acumulează frustrări, invidii și se complac în sistemul corupt, atacând orice fel de schimbare care le-ar putea deranja comoditatea care-i înconjoară.

 

Apoi pleacă, susțin că în România nu se poate face nimic bun. Se duc afară, unde altcineva a luptat pentru acele condiții, și căpușează și acel sistem. Însă o fac dupa regulile de acolo.

 

De ce "reușesc" oamenii afară? Păi pentru că există reguli mult mai bine stabilite și nu au atâtea "drepturi". Angajatul român căpusă nu știe decât să se plângă. Iese de 10 ori la pauze de țigară de câte 10 minute, toate în timpul programului (că doar el este fumător și are dreptul). Apoi urmează și pauza de masă - care iarăși este un drept. Dar curând se face ora 17 și rupe ușa, pentru că el nu stă peste program.

Ah, am uitat de statusurile de pe Facebook cu check-in @work - feeling no-chef. Pentru că asta face și căpușa. Suge fără drept de apel.

 

Dacă îi angajezi cu plata la randament - îți stă 2 luni și pleacă, spune că el nu se poate descurca cu banii ăia. Dar de fapt acea sumă este exact proiecția valorii lui. Genul ăsta de oameni nu fac nimic pentru dezvoltarea lor personală, profesională. Nici pentru a îmbunătăți ceva în țara asta.

 

Noțiunea lor de afirmare constă în teancuri de bani și mașini ca în filme. Conduse în adidași și șosete albe. Pentru că educația se afișează. În rest, în jurul lor poate fi plin de căcat. Vor rezolva problema cu parfumuri pentru cameră nicidecum să pună mâna pe o lopată să scape de căcat.

 

"Afară" reușesc pentru că angajatul român are randament mai bun, forțat de împrejurări. Acolo nu te lasă să fii căpușă. Ceea ce ar reuși și în România daca s-ar agita la fel de mult.

 

O soluție ar fi ca beneficiarii schimbării să fie doar cei care și-o doresc și au luptat pentru ea. Restul să rămână în mocirla lor.

 

Foto: unsplash.com