Despre unghiuri și comoditate

Valentin VALEANU


Mi-am amintit de o discuție. Puțin mai veche. Era vorba despre o problemă și a ei rezolvare. Nu, nu de matematică, gândiți-vă mai vag. La un moment dat mi se spune că-s comod, eu încercând să rezolv tocmai acea problemă.

După ceva vreme mi-am dat seama că aveam amândoi dreptate. Era comod.

 

Dar depinde cum privești. Trebuia să rezolv o problemă. Dacă reușeam să rezolv acea problemă la care lucram, da, era comod.

 

Dar dacă privim din alt unghi, de aici și titlul, continuarea încercării de a rezolva acea problemă nu e deloc comodă. Te consumi, faci scheme, cauți algoritmi. De multe ori te intoxici cu aceste soluții în căutarea rezultatului, încât treci pe lângă rezultat.

 

Comod mi-ar fi fost să trag alt bilețel cu o problemă nouă, să o gândesc cap-coadă de la zero. Dar nu eu, nu pot abandona.

 

Dar trece timpul, se scurge clepsidra, sună clopotelul. Timpul nu-l pot opri. Nici măcar eu. Ai picat, predai foaia. Și nu triumfător, predai nerezolvarea.

 

Dar mai vine un episod, și-ți dai seama că ai tras același subiect. Să încerci să-ți amintești ce ai scris data trecută ? Oare te ajută, mai scutești din timp ?

Da, clepsidra se scurge, ceasul ticăie, clopotelul asteaptă fix-ul.

 

Nu, n-ar trebui să ne gândim la ciorna trecută. Ar fi bine să putem să analizăm problema la prima vedere. Există soluții multiple, dar după ce am ales una, ne fixăm pe ea, uneori fără rezultat.

 

Ce bine-ar fi să putem uita usor sau la cerere, să putem analiza prezentul fără să-l alterăm, inconștient, cu trecutul. Și trecutul ar fi mai bun. Și viitorul. Iar prezentul ... ei bine, prezentul ar fi total diferit.

 

Am încercat, am întors clepsidra, am luat altă ciornă. Am încercat și altă soluție. Clopoțelul tot a sunat. Nici de data asta. Dar mai e timp nu ? Rezolvările sunt finite. Măcar asta-i o veste bună.

 

A 3-a oară-i cu noroc ?

 

Până întorc clepsidra, anyone seen my baby ?