Facebook nu ar putea amplifica toxicitatea dacă ea nu ar exista
Au fost ceva discuții în online, acum vreo trei săptămâni, despre un nou scandal Facebook (The Washington Post, The Guardian, Slate) și bineînțeles că și ai noștri au simțit nevoia să posteze și să-și dea cu părerea ca să nu rateze o ocazie de a fi "relevanți".
Nu contest problema Facebook, există și nu este singura. Dar ce m-a determinat să vorbesc despre asta e ipocrizia și dublul standard care sunt prezente în online.
Pe scurt, ultimul scandal este despre cum cei de la Facebook ar fi fost conștienți de faptul că Instagram ar putea provoca probleme psihice la tinere, cum algoritmul prioritizează postări de tip senzațional și cum prioritizează profitul în detrimentul utilizatorilor.
Păi ... acum dacă mă gândesc și mă uit în jur, văd exact tipul ăsta de comportament de la cei din online, cei care verbalizează împotriva genului ăsta de comportament dar sunt printre cei care îl alimentează într-un mod toxic.
Sigur știți și voi pe cineva care face cel puțin unul dintre lucrurile de mai jos:
- scrie cu CAPS TITLURILE pentru a păcăli algoritmul Youtube și a încerca să obțină un avantaj
- cont de Instagram pentru copilul care abia s-a născut
- împinsul copilului în postări știind că acest lucru aduce reacții
- mai un decolteu "scăpat" pentru atragerea atenției
- campanii la produse care nu sunt folosite
- postări plătite care nu sunt declarate ca atare
- etc
Deși nu sunt ilegale sunt cel puțin imorale. Iar cei care generează acest conținut toxic sunt definiția ipocriziei și a dublului standard în momentul în care condamnă astfel de abordări fără să schimbe nimic acolo unde ar fi cel mai ușor. La ei. Facebook și ceilalți nu ar putea amplifica această toxicitate dacă ea nu ar exista.
Înțeleg că este greu să trăiești din așa ceva în România, că diferența între a mânca pufuleți la cină sau o friptură poate fi acceptarea unei asemenea campanii, dar ... hai măcar să nu ne mai prefacem că nu știm ce se întâmplă când de fapt sunteți partea principală a problemei.
