Fizica zilelor noastre
Mi-am amintit, de vremea cand faceam fizica pentru a intra la Politehnica, am avut onoarea sa-mi fie meditatoare doamna Diana MOISIL, exact, nu este o coincidenta de nume. Este vorba despre acea familie de fizicieni, profesori, oameni de stiinta. Printre turta dulce facuta in casa cu care ma servea, una dintre problemele de care-mi amintesc si acuma, cu care am avut mult de furca si a iscat discutii aprinse, a fost faptul ca atunci "cand viteza creste, acceleratia scade, si invers, daca puterea ramane constanta".
Practic este un fel de reformulare a: "nimic nu se pierde, totul se transforma" si a ideii din chimie: cat intra, atata iese.
Si cam atata cu chestiile tehnice, sa trec la paralela care m-a lovit de dimineata. Ieri facand curat, am gasit o felicitare de la doamna Moisil, probabil subconstientul a rumegat toata noaptea si acum de dimineata in timp ce citeam printre randuri diverse, s-a facut conexiunea. Aici este singura legatura cu intamplarile din ultima perioada, stateam si ma gandeam ca pana si cu chestiile astea se intampla la fel. Totul se transforma, si facand referire la acea lege din fizica as putea spune viteza = dragoste si acceleratie = curiozitatea lucrului nou. Da, dragostea si curiozitatea lucrului nou se refera la planul sentimental, la structura unei relatii.
Ma gandeam la cum incepe o relatie. Ma rog, cum incepe o prietenie, care apoi evolueaza, nu stim de la bun inceput unde se va ajunge, dar incepe. Ca atunci cand pleci de pe loc cu masina, viteza pleaca de la 0, acceleratia este maxima, si respectand analogia de mai sus, pot spune fara sa gresesc ca dragostea nu exista, insa curiozitatea si entuziasmul sunt la cote maxime. (exclus manelistii si restul clanurilor de genul: te iubesc sa moara copilashii mei, esti lumina ochisorilor mei).
Timpul trece, viteza creste - dragostea apare, acceleratia scade - curiozitatea se satureaza. Apare primul TE IUBESC, dar cu niste "costuri". Acesta prima declaratie apare in momentul cand s-a depasit o anumita viteza, cu sacrificarea insa a acceleratiei. Ce vreau sa zic ? Nu poti iubi fara sa cunosti, sa fii parte din acel intreg care se contureaza, insa toate astea vin cu degradarea curiozitatii, secretele dispar, apare termenul "noi", totul evolueaza insa perceptia initiala a relatiei, cu entuziasmul si curiozitatea de inceput, dispare. Insa nimic nu se pierde, totul trece la alt nivel. Masina prinde viteza, devine de neoprit, tinde catre starea cu viteza maxima, relatia evolueaza, tinde catre stadiul suprem.
Este dificil ? Da, este foarte dificil, schimbarile sunt radicale, te trezesti amintindu-ti cum era cu ani in urma, entuziasmul, insa de cele mai multe ori uiti sa analizezi si ce ai in prezent. Si in momentul asta ai franat brusc, masina pierde controlul, ai stricat jucaria. Ce se intampla ? Uneori o bagi in service, ii mai dai un chit, schimbi o piesa, mai merge. De cele mai multe ori insa, schimbi masina, incerci una mai mica, poate accelereaza mai lent, iei alt tip de masina, te gandesti ca o fi mai controlabila, toate ajung insa in cele din urma la viteza lor maxima. Si in acel moment, inchide ochii si simturile fizice, deconecteaza-te si lasa frana in pace.
Nu te opri ...