Incapacitatea de a fi independent și analfabetismul digital

Ieri în timp ce mergeam cu Uber-ul la Internet & Mobile World 2016, la un semafor la Piața Victoriei, se oprește o domnișoară pe la 30 de ani să ne întrebe despre ieșirea spre Pitești. După ce m-am blocat puțin ca să-i caut mental cel mai bun traseu, mi-am zis în gând că de fapt alta este problema iar șansele ca explicațiile mele, chiar dacă ar fi fost corecte, să-i ofere cel mai bun traseu sunt minime.

 

Mi-am dat seama că eu am cam 10 ani de când nu mai fac așa ceva. De pe vremea lui HTC Tytn2 unde cu puțin noroc puneai Mio Map și te descurcai. Pentru că de aceea evolueaza tehnologia nu?

 

În ultimii ani însă este mult mai ușor, există Google Maps, Waze și probabil încă câteva mii de aplicații de navigație. Ce nu există însă este evoluția societății.

 

Deși domnișoara a prins revoluția tehnologică, probabil că se încadrează în acel grup de ignoranți, incapabili de a fi independenți și de a folosi tehnologia existentă. Pe bune, un smartphone decent începe de la 100 euro - Vonino Zun X.

 

Oare cum s-a gândit ea că va găsi pe cineva care sigur știe traseul și va reuși să rețină și toate indicațiile. Cum s-a gândit ea că asta este cea mai bună soluție? Oare și-a dat seama că are o problemă a carei rezolvare este foarte simplă?

 

Nu! Pentru că #fucklogic. Dar dacă îi indicam prost? Eu aș fi fost de vină, pentru că întotdeauna altcineva este de vină în viziunea acestui tip de oameni.

 

Toate astea într-o țară unde angajații cu 1200 de lei lunar cumpără telefoane de 800 de euro pentru că dă bine la poza de checkin din club. Într-o țară unde aproape jumătate sunt în continuare analfabeți digital.