"Ne"-urile dăunează grav societăţii

Inițial titlul era "Ne-simțire sau Ne-gândire ?!" dar am zis să-i dau o tentă mai generală. Sursa de inspirație a fost călătoria cu metroul, dar lejer o putem extrapola la aproape toate activitățile zilnice care au loc în public.

 

Este dimineață, trecut de ora 7, flux de oameni către muncă. Marea lor majoritate nu gândesc. Nu iși dau seama care este pasul imediat următor și nu sunt pregătiți. Intră la metrou, coboară, apoi reacționează de parcă este prima oară în viață când văd turnicheții.

 

Se postează în fața turnichetului și începe operatiunea: Unde-i cardul/cartela. Și trage geanta, dă-i și sapă, cartela nu-i de găsit. Timp în care acel turnichet este blocat. Prin celelalte deja au trecut câte 5 persoane. Și încă trec ...

 

Într-un final apare cartela, au mai trecut câte 3 persoane. Zbrrr, zbarrrr, se strigă "Liber". "Ne"-ul trece și într-un final îmi vine rândul. Cartela mea era deja pregătită de la intrarea în stație.

 

 

Oamenii nu știu să se așeze la cozi. Stau la primul turnichet în loc să formeze cozi cât mai uniforme. Apoi, în metrou, ceva le ia mințile. Și nu este întunecimea tunelului. Sunt biluțele. Acele jocuri cu bulină pentru 3-5 ani.

 

Și văd neuroni irosiți. Prostia vine ca un nor gri de furtună, într-un final acoperă cerul. Hai că e Ștefan cel Mare peron stânga. Ţâșnesc pe usă și am scăpat de norul negru. Atâta timp irosit. Atâtea enciclopedii, știri, informație utilă disponibilă ... și noi ne tâmpim cu biluțele.

 

Afișăm fața tristă, expresie a monotoniei vieții și a incapacității de a sări gardul. Și repede încărcăm jocul cu biluțe.

 

Și mai trece o stație, apoi o zi. Aceeași rutină, încă un an. Și urmează ... un update la jocul cu biluțe, un nou nivel, o nouă provocare. Aparent. Asta este în curtea lor, peste gard este altceva.

 

Și parcă update-ul ne dă puțină energie, până-l terminăm. Că doar suntem maeștri ai biluțelor.

 

Over and out.

 

P.S.: poveste relatată din vârful gardului ...