O zi a contrastelor

De la înmormântare la petrecere, de la soare la ploaie.

 

Uneori soarta pare să se joace cu noi. Nu reușim să întelegem anumite evenimente și uneori ne încăpătânăm să le găsim explicații logice.

 

Am încetat să mai fac asta. E mai liniștit.

 

Am timp mai mult să analizez cursul evenimentelor pentru că oricum deznodământul nu-l pot schimba.

 

Am plecat spre Pitar Moș, biserica.

 

Este frumos afară.

 

Mă duc să conduc pe ultimul drum un om care a plecat prea devreme.

 

Un om care a contribuit la formarea mea. Un dascăl.

 

Acel tip de om care nu se limitează doar la a bifa ora la clasă.

Vremea se înrăutățește, s-a terminat slujba.

 

Mă îndrept spre petrecerea mea. Azi mă serbez.

 

Stările emoționale sunt în contradicție cu vremea.

 

Și nu avem posibilitatea să schimbăm nimic. Nici nu intelegem.

 

Mă uit în gol, lumea se uită la mine.

 

Revin.

 

Încă plouă.

 

Domnule profesor Dan Petria, ... ne vom revedea. Și vom vorbi iar despre LASERe și LED-uri ...

 

Puțin mai încolo.