Oare ce cred ratații?

Stăteam eu în avion, mă uitam pe geam - îmi place să stau la geam, și îmi vine o întrebare în gând. Oare ce cred ratații? Toți acei oameni pe care îi avem cu toții în jurul nostru. Cei care te dispretuiesc, contestă, cei care întotdeauna au o scuză pentru un eșec al lor iar pentru orice succes al altuia există o explicație. Ba banii părinților, ba este evreu, ba a avut noroc etc.

 

Mă gândeam oare ce cred ei. Ei la rândul lor sunt înconjurați de oameni cu potențial, oameni cărora le ies chestii. Cele două grupuri se tot intersectează pe parcursul vieții. Oare câte scuze pot găsi? Oare își vor da seama că pornim cu toții de la același nivel? Ei nu înteleg că recolta este pe măsura muncii depuse. Iar anii trec.

 

Acum, la 31 de ani, stau și încerc să-mi dau seama dacă a fost vreodată timpul acestui tip de discurs pe care ratații înca îl propagă. Discursul despre easy-money, viața luxoasă cu cât mai puțină muncă. Cred că genul ăsta de vise ar fi putut avea loc undeva pe la 20 de ani (ish). Dar dacă încă există de pe la 30 în sus, există o problemă. Problemă care nu va dispărea. Se va croniciza.

 

Time to get away
Gotta help myself, soon
Help myself
Time to get away / We are just passing by
Gotta help myself, soon / In the shadow under the light
Help myself



Apreciezi? Share!